Relațiile diplomatice dintre Siria și Turcia au început o dată cu obținerea independenței Siriei în 1946. De atunci cele mai importante probleme dintre aceste două țări, precum problema provinciei Hatay, terorismul și problema apei au fost discutate cu diverse ocazii.
La începutul anilor 2000 relațiile bilaterale au cunoscut o dezvoltare multiaspectuală. Între cele două țări au început să aibă loc ședințe ale Consiliului de Miniștri, a fost abolit reciproc regimul de vize, relațiile comerciale se dezvoltau constant, iar relația dintre președinții Turciei și Siriei și familiile acestora
era una foarte caldă. Turcia era un partener politic și economic privilegiat al Damascului.
Declanșarea Primăverii Arabe și apoi a Războiului Civil din Siria a constituit un punct de cotitură în relația dintre această țară și Turcia. Ankara a trecut de partea opoziției politice siriene și a grupărilor rebele, iar în 2016, Turcia a invadat Siria, capturînd oraşul Jarablus controlat de ISIS (DAESH) în cadrul operațiunii „Scutul Eufratului”.
În 2015 Turcia a renunțat la procesul de pace cu PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), repornind campaniile militare împotriva terorismului. Operațiunile militare ale Turciei care au mai urmat pe teritoriul Siriei au avut același scop, de a eradica teroriștii din milițiile kurde YPG (Unităţile de Protecţie ale Poporului), o ramură a PKK.
De altfel, relațiile dintre Turcia și Siria au intrat în criză în 1998, când Ankara a acuzat guvernul de la Damasc de sprijinirea Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), desemnat „organizație teroristă”. Ankara a stabilit, de asemenea, o „zonă sigură” în nordul Siriei, unde sunt staționate acum trupele turcești și a
desfășurat mai multe operațiuni militare transfrontaliere împotriva militanților despre care spune că amenință securitatea națională a Turciei.
Așadar de la „bunul meu prieten Assad” pînă la eticheta de „terorist” putem vedea traseul unei relații deloc ușoare dintre Recep Tayyip Erdoğan și Bașar al-Assad.
În ultima perioada presa turcă, dar și cea străină au scris de mai multe ori că Erdoğan și-ar dori o normalizare a relației cu Siria, acesta declarînd că îl va invita pe președintele sirian Bashar al-Assad să discute despre normalizarea relațiilor, pe care Ankara le-a rupt după izbucnirea războiului din Siria în 2011.
La rîndul său Assad a declarat că astfel de discuții ar putea avea loc numai dacă vecinii s-ar concentra pe
problemele de bază, inclusiv retragerea forțelor turcești din nordul Siriei. Întrebarea firească este de ce Erdoğan își dorește acum acest lucru?
În acest conflict, Turcia a plătit un preț mult prea mare. Logica greșită a „politicii ușilor deschise” prin care statul turc a permis refugiaților sirieni să intre pe teritoriul Turciei s-a dovedit a fi incorectă și chiar periculoasă. Fluxul masiv de refugiați sirieni au transformat Turcia în țara care găzduiește cei mai mulți refugiați. Conform datelor oficiale în Turcia se află aproximativ 3,35 milioane de sirieni sub protecție temporară, dar opoziția turcă afirmă că această cifră este mult mai mică decît cea reală. „Nu îi vom arunca pe slujitorii lui Allah, care caută refugiu la noi, în brațele ucigașilor” spunea președintele Turciei despre valul de refugiați sirieni, făcând o paralelă între exodul sirienilor din Siria în Turcia și persecuția musulmanilor de la Mecca, care s-au refugiat la Medina în 622 în timpul domniei profetului Mahomed, eveniment cunoscut cub numele de Hegira, considerat a fi începutul erei musulmane.
Eșecul de după alegerile locale din 31 martie, atunci cînd pentru prima dată de cînd deține puterea în Turcia, după 22 de ani, AKP nu s-a poziționat pe primul loc în topul partidelor cîștigătoare se datorează și problemei refugiaților sirieni. Partidul de la guvernare AKP și-a dat seama că refugiații au devenit mai degrabă o amenințare pentru guvern, decît un as în mînecă.
După criza economică care a cuprins țara, problema refugiaților este a doua problemă care îngrijorează populația din Turcia. Chiar dacă nu putem afirma totuși că sentimentul anti-refugiați al turcilor
este unul xenofobic, ci este accentuat mai degrabă de situația economică dificilă în care s-au pomenit turcii în ultimii ani, se înregistrează totuși ciocniri sporadice violente între turci și sirieni, care amplifică acest sentiment anti-refugiați. 54% dintre turci consideră că în cartierul lor există o problemă cu refugiații.
Cel mai recent caz în care o persoană declarată a fi cetățean sirian a fost arestat în Kayseri pentru că ar
fi hărțuit o minoră a stîrnit valuri de proteste în acest oraș din cîmpia Anatoliei, care s-au extins și în alte orașe ale Turciei. Refugiații, la rîndul lor sunt conștienți că nu sunt agreați de populația locală.
Ministrul turc al Apărării Naționale Yaşar Güler a declarat că retragerea trupelor turcești de pe teritoriul Siriei poate avea loc doar dacă va fi adoptată o nouă constituție în Siria, vor fi organizate alegeri și granițele vor fi securizate.
Impunerea unor astfel de condiții ar însemna mai degrabă o imixtiune în treburile interne ale țării
vecine. Totuși declarațiile ministrului turc al Apărării sunt în discrepanță cu cele ale președintelui turc, care a afirmat că “Nu există niciun motiv pentru a nu stabili relații cu Siria”.
Printre condițiile impuse de regimul de la Damasc Turciei, prioritară este retragerea soldaților turci din Siria. A doua condiție impusă Turciei ar fi încetarea susținerii oponenților regimului. Deocamdată nu se știe la ce formulă se va ajunge pentru a obține normalizarea relațiilor.
Dacă îi va reuși acest lucru, președintelui Erdogan, îi va aduce doar beneficii, pentru că turcii în general, dar mai ales cei din apropierea graniței siriene își doresc mult asigurarea securității graniței și
instaurarea păcii între cele două state. Oficialii turci declară că nu își doresc ca regiunea de frontieră să devină o amenințare la adresa securității de stat după retragerea trupelor turcești de acolo, iar pentru asta au nevoie de garanții din partea Siriei, garanții pe care nu cunoaștem deocamdată dacă Siria le poate oferi.
Criticii guvernului de la Ankara afirmă că Turcia, în ultimii 13 ani prin finanțarea Armatei Siriene Libere, dar și sistarea relațiilor comerciale cu Siria a cauzat țării pierderi de sute de miliarde de dolari.
Unii analiști politici turci afirmă că cea mai mare nereușită a politicii externe duse de AKP este problema siriană. Chiar dacă autoritățile de la Ankara afirmă că ar trebui respectată integritatea teritorială a Siriei, prezența trupelor turcești demonstrează opusul acestor declarații. Există voci care afirmă că Rusia ar pune
presiune pe autoritățile turcești pentru a aplana conflictul cu Siria, dar este lesne de înțeles de ce Rusia și ar dori acest lucru, din moment ce este principalul aliat al regimului de la Damasc.
Violeta Stratan Ilbasmiș
Este absolventă a Facultății de Jurnalism şi Ştiinte ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova. În 2010-2011 face studii de masterat în Ştiințe ale Comunicării, specializarea Managementul Instituției Media, Universitatea de Stat din Moldova. A făcut relații publice pentru Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemițanu” din Chişinău, unde timp de un an a condus acest departament. În perioada 2012-2013 a activat în cadrul Parlamentului Republicii Moldova în calitate de asistent de deputat. A făcut studii de doctorat la Universitatea Marmara din Istanbul, Facultatea de Comunicare. A colaborat cu ziarul național „Cumhuriyet” din Turcia. Este contributoare la platforma www.12punto.com.tr. Autoarea cărții „Străină în țara semilunei” (Editura Bestseller, 2024) Domenii de interes: Relații Internaționale (axa SUA-Rusia, spațiul ex-sovietic, Turcia), Mass-media, Comunicare Internațională şi Interculturală.
